Acasă la țară

Acasă, la țară…

Pe câmpul cu vreji și miros de soare,
ne-am așezat în iarbă ca într-o poveste uitată.
Și parcă, din senin,
a încolțit în noi o liniște veche, liniștea copilăriei.
Au înflorit în suflet amintiri cu genunchi juliți
și râsete fără timp.
Cerul era același, iar vântul ne șoptea numele de atunci.
Pentru o clipă,totul a renăscut înăuntrul nostru ca și cum n-am fi plecat niciodată…

By Elena Sofi Sunset
30.06.2025

Io e il palazzo

“Io e il palazzo”

Scattai una foto.
Non per fermare il tempo, ma per ascoltarlo.
Dietro il vetro, il palazzo,
linee dritte, finestre chiuse, silenzio geometrico.

Ma poi, tra i riflessi, confrontai il mio volto.
Non l’avevo chiamato.
Era lì, sospeso,
come un pensiero che non sai di avere
finché non lo incontri per caso in uno specchio.

Io, fatta di vetro e aria,
trasparente come una domanda senza risposta,
mi affacciavo su quelle mura estranee
come se vi abitassi da sempre.

Forse quel palazzo ero io.
Le stanze vuote,
le persiane abbassate,
i balconi che aspettano qualcuno che non torna.

Scattai una foto.
E per un istante
non fui né dentro né fuori,
ma solo parte di un confine che sussurra:
“Tu esisti, anche quando non ti vedi,,

Di Elena Sofi Tramonto

13.06.2025

Pensieri

Te-am cunoscut doar prin cuvinte
Și nu m-ai amăgit,
Ai fost cuminte.
Ca un copil căruia-i dai o jucărie,
dar el vrea un stilou să scrie pe hârtie.
Te-am cunoscut când eram singură în neant
Mi-ai renăscut dorința de-al privi distant,
De un trecut care m-a amăgit destul
Înțelegând c-a fost doar fum și scrum.
Și m-ai trezit în miezul nopții tarde
Spunându-mi: mai stau iară treaz și astă-noapte…
Căci bine nu mă simt.. nu-mi este bine, gândul îmi fuge tot mereu la tine!

By
Elena Sofi Sunset

,,About me,,

Fotografiez nu pentru a opri timpul, ci pentru a-l înțelege.
Fiecare imagine este o amintire care încă respiră,
fiecare vers o emoție nerostită la timp.
Mă inspir din propriile fotografii și le transpun în versuri.
Lumina, umbra, tăcerea din cadrele mele devin cuvinte.
Pentru mine, poezia se naște dintr-o privire,
dintr-o fărâmă de clipă pe care aparatul o captează,
iar sufletul o continuă în scris.
Lucrez cu dor și melancolie, cu fragmente de vis,
cu un timp care curge altfel, mai lent, mai viu.
Scriu și fotografiez din același loc:
un colț tainic al sufletului,
acolo unde viața se simte mai adevărată.

Acest blog este jurnalul meu vizual și poetic, un spațiu în care mă întorc către mine,
pagină cu pagină.

with love

Elena Sofi Sunset

O clipă …

Și chiar de nu știi dacă te vei opri acum,
Sau vei continua fără oprire al vieții tale drum,
Întoarce o clipă capul spre cel ce te privește
Și chiar de ești grăbită, o clipă zăbovește. 

E o clipă scurtă pentru tine, dar pentru el este o viață,
Și-l faci să se mențină ușor la suprafață. 
Nu îl lăsa să se scufunde în negrul său abis
Ci fii cu el alături să schimbi realul în vis.

Elena Sofi Sunset 
30.03.2025

Luna


Stăteam de multe ori cu coatele micuțe pe pervazul ferestrei și priveam la tine, un chip plăpând care se minuna de fiecare dată când apăreai pe cerul înstelat, cum te măreai, gândindu-mă și întrebându-mă: Oare eu când o să cresc mare?
Am crescut privindu-te cu întrebări, cu suspine, cu gândul la persoane dragi care au însemnat mult pentru mine.
Am învățat privindu-te ca fiecare clipă e unică!
Am învățat să mă bucur de clipe chiar dacă sunt sau nu sunt ale mele.
Am învățat să mă bucur de oameni nu numai atunci când îi văd și sclipesc ci chiar și atunci când nu sunt prezenți sau nu îi văd.
Am învățat că dacă ai un suflet bun, de cele mai multe ori când îți dorești ceva, când visezi ceva, visele vor deveni realitate.
Am învățat ca visul și realitatea se pot contopi, iar din această creație poate ieși ceva pentru care să merite să trăiești.

08.02.2024