„La Horezu încă mai era un om care făcea opinci”

În forfota unui târg, l-am zărit cu fire de timp în barbă și mâini care știu să țină rostul lumii.
Mi s-a strâns inima.
Parcă timpul s-a oprit o clipă, ca să-l lase să lucreze în pace.
L-am întrebat dacă îl pot fotografia. Mi-a spus „da”, cu o simplitate care m-a emoționat.
Și așa am rămas cu chipul lui în imagine, ca o amintire pe care să o păstrez, și un gest mic de mulțumire pentru toate mâinile care au știut cândva să creeze, nu doar să consume.
L-am lăsat acolo, în fotografie, să vorbească în locul nostru.
Să le amintească celor care privesc, ce înseamnă să lucrezi cu sufletul în tăcere.
Așa a rămas o clipă dintr-un târg în care, împotriva uitării..
Un om care nu se grăbește.
Un om care încă mai face opinci.. .

By Elena Sofi Sunset
Horezu
22.06.2025

„Flacăra care arde cu dor”

O flacără…
din focul pe care l-am aprins odinioară,
în soba mamei.

O flacără care încă șoptește
clipele de atunci,
când lumea era mai caldă
și inima mea avea loc în palma ei.

O flacără care nu s-a stins,
și nici nu se va stinge vreodată,
căci arde în mine
ca o rană luminoasă,
ca o rugă blândă,
ca un timp care nu mai pleacă.

E flacăra ei,
dulce ca inima pe care o purta în tăcere,
caldă ca vocea pe care o aud uneori
în vis.

O flacără ca un apus de soare
rămas blocat pe cer…
nici zi, nici noapte,
doar amintire….

O flacără care arde tăcut,
ca să-mi amintească
ce dor nebun mă mistuie când mă gândesc la ea!

Arde pentru ea.
Arde în mine.
Și dorul…
ah, dorul arde nebun,
ca un foc pe care nicio apă
nu-l poate stinge.

By Elena Sofi Sunset

25.07.2025

Ți-am acoperit chipul cu o floare…

I-am acoperit chipul cu o floare,
nu ca s-o ascund,
ci ca să-ți mut privirea
dincolo de trăsături.

Să nu privești la ochii ei,
nici la linia zâmbetului,
ci la tăcerea care curge
în jurul petalelor,
acolo unde sufletul șoptește
fără glas….

Margareta nu ascunde,
ea dezvăluie.
E un altar de simțire
pe obrazul unei femei
care a învățat
să trăiască dincolo de piele….

By Elena Sofi Sunset

13.07.2025