„La Horezu încă mai era un om care făcea opinci”

În forfota unui târg, l-am zărit cu fire de timp în barbă și mâini care știu să țină rostul lumii.Mi s-a strâns inima.Parcă timpul s-a oprit o clipă, ca să-l lase să lucreze în pace.L-am întrebat dacă îl pot fotografia. Mi-a spus „da”, cu o simplitate care m-a emoționat.Și așa am rămas cu chipul luiContinue reading “„La Horezu încă mai era un om care făcea opinci””

„Flacăra care arde cu dor”

O flacără…din focul pe care l-am aprins odinioară,în soba mamei. O flacără care încă șopteșteclipele de atunci,când lumea era mai caldăși inima mea avea loc în palma ei. O flacără care nu s-a stins,și nici nu se va stinge vreodată, căci arde în mineca o rană luminoasă,ca o rugă blândă,ca un timp care nu maiContinue reading “„Flacăra care arde cu dor””

Ți-am acoperit chipul cu o floare…

I-am acoperit chipul cu o floare, nu ca s-o ascund,ci ca să-ți mut privireadincolo de trăsături. Să nu privești la ochii ei,nici la linia zâmbetului,ci la tăcerea care curgeîn jurul petalelor,acolo unde sufletul șopteștefără glas…. Margareta nu ascunde, ea dezvăluie.E un altar de simțirepe obrazul unei femeicare a învățatsă trăiască dincolo de piele…. By ElenaContinue reading “Ți-am acoperit chipul cu o floare…”