Luna


Stăteam de multe ori cu coatele micuțe pe pervazul ferestrei și priveam la tine, un chip plăpând care se minuna de fiecare dată când apăreai pe cerul înstelat, cum te măreai, gândindu-mă și întrebându-mă: Oare eu când o să cresc mare?
Am crescut privindu-te cu întrebări, cu suspine, cu gândul la persoane dragi care au însemnat mult pentru mine.
Am învățat privindu-te ca fiecare clipă e unică!
Am învățat să mă bucur de clipe chiar dacă sunt sau nu sunt ale mele.
Am învățat să mă bucur de oameni nu numai atunci când îi văd și sclipesc ci chiar și atunci când nu sunt prezenți sau nu îi văd.
Am învățat că dacă ai un suflet bun, de cele mai multe ori când îți dorești ceva, când visezi ceva, visele vor deveni realitate.
Am învățat ca visul și realitatea se pot contopi, iar din această creație poate ieși ceva pentru care să merite să trăiești.

08.02.2024

Leave a comment